"Lester si Carolyn Burnham prezinta imaginea familiei perfecte, intr-o casa frumoasa, intr-un cartier bun. Din interior, realitatea este alta: Lester este un barbat care se afunda tot mai adanc intr-o depresie a unui om care nu a realizat mare lucru pana la varsta sa, cu o sotie la menopauza care nu-i mai ofera satisfactia sexuala, lucru care il macina tot mai tare pe zi ce trece. Intr-un final acesta cedeaza tentatiilor imorale si interzise si se lasa prada ispitei care se intruchipeaza in persoana celei mai bune prietene a ficei sale, Jane."
Prima mea impresie a fost ca este un film plictisitor. Am vazut 60 de minute din cele 120 si m-am apucat sa citesc comentariile. Unele era de parere ca e cel mai bun film, dar cei mai multi ziceau ca e o pierdere de timp. M-am sacrificat si am zis ca trebuie sa ma uit pana la capat, nu mai vreau sa renunt la un film la jumatate. A meritat. Daca nu esti destul de matur sau destul de dezvoltat psihic, da, e o pierdere de timp. Daca crezi ca esti la un nivel la care poti sa intelegi dincolo de cuvinte, trebuie sa te uiti la acest film! Nu degeaba are 5 premii Oscar , e o capodopera! Frumusetea sta in ochii privitorului - stiti asta, filmul demonstreaza ca aparentele sunt inselatoare si nu e bine sa judecam dupa ele caci s-ar putea sa distrugem o viata . Sfarsitul a fost socant pentru mine, totul fiind distrus din cauza ca lucrurile nu erau cum pareau. Nu pot sa descriu in cuvinte, este prea complex si prea frumos. Nota mea :9,80